Iubește-mă așa cum ești!

Isus spune:

Cunosc mizeria ta, lupta și suferințele sufletului tău, deficiențele și infirmitățile trupului tău; cunosc lașitatea ta, păcatele tale și totuși îți spun: dăruiește-mi inima ta, iubește-mă așa cum ești.

Dacă aștepți să fii înger pentru a te dărui dragostei, nu mă vei iubi niciodată. Chiar dacă ești în îndeplinirea datoriei și practicarea virtuții, dacă vei cădea des în acele greșeli pe care ai vrea să nu le faci niciodată, nu îți voi îngădui să nu mă iubești. Iubește-mă așa cum ești.

În orice împrejurare sau situație vei fi, favorabilă sau nefavorabilă, în încredere sau neîncredere, iubește-mă așa cum ești...

Vreau dragostea sărmană a inimii tale; dacă aștepți să fii desăvârșit spre a mă iubi, atunci nu mă vei iubi niciodată. Nu voi putea, oare, face Eu din orice grăunte un serafim, în care să radieze puritatea, noblețea și dragostea? Nu sunt Eu, oare, Atotputernicul? Și dacă îmi place să-i las în nimic pe cei care sunt minunați și prefer sărăcăcioasa dragoste a inimii tale, nu sunt, oare, Eu, stăpânul dragostei mele?

Fiul meu, lasă-mă să te iubesc, vreau inima ta. Bineînțeles, vreau cu timpul să te transform, dar, pentru moment, te iubesc așa cum ești... și doresc ca și tu să faci același lucru.

Eu vreau să văd cum se ridică dragostea din cele mai ascunse unghere ale sărăciei și mizeriei tale. Iubesc în tine și slăbiciunea ta, iubesc dragostea săracilor și a celor în mizerie; doresc de la ei continuu cuvintele: «Isuse, te iubesc». Vreau ca aceste cuvinte să fie unicul cântec al inimii tale, nu am nevoie nici de știința ta, nici de talentul tău. Un singur lucru mă interesează: să te văd că lucrezi cu dragoste.

Nu virtuțile tale sunt cele pe care le doresc; ești atât de slab, încât Eu voi alimenta propria ta dragoste; nu te preocupa de aceasta. Ai fi putut să te dăruiești lucrurilor mari; voi lua pentru mine puținul pe care îl ai... pentru că te-am creat pentru dragoste.

Astăzi stau la ușa inimii tale ca un cerșetor. Eu, Regele regilor! Bat și aștept; grăbește-te să-mi deschizi. Nu lărgi mizeria ta; dacă tu ai cunoaște perfect sărăcia ta, ai muri de durere. Ceea ce mi-ar îndurera Inima este să te văd că te îndoiești de mine și că îți lipsește încrederea în mine. Vreau ca tu să te gândești la mine în orice oră din zi și din noapte; vreau ca tu să faci și faptele cele mai neînsemnate din dragoste. Contez pe tine că-mi vei da bucurie.

Nu te îngrijora că nu ai virtuți; am să ți le dau pe ale mele. Când va trebui să suferi, îți voi da puterea mea. Mi-ai dat dragostea ta, am să-ți dau harul să știi să iubești dincolo de ceea ce tu poți visa... Dar amintește-ți: iubește-mă așa cum ești.

Ți-am dat-o pe Mama mea: fă să treacă totul prin Inima sa atât de curată.

Orice s-ar întâmpla, nu aștepta să fii sfânt pentru a fi sincer în dragoste; așa nu mă vei iubi niciodată...

(Mons. Lebrun)